„Fenomenul Schadenfreude” – de ce ne bucurăm de răul altuia? Cercetătorii au aflat răspunsul

Susan Fiske, profesor la Universitatea Princeton, şi fosta ei studentă Mina Cikara, asistentă de cercetare la Universitatea Carnegie Mellon, au efectuat o serie de experimente pentru a evalua gradul de plăcere al subiecţilor, în diferite situaţii.

Ideea studiului a venit după ce s-a observat modul în care suporterii se bucurau de înfrângerea echipei rivale, în cadrul competiţiilor sportive.

• O italiancă de 90 de ani deține 5 recorduri mondiale, 9 europene și 28 naționale la…
• Noi reguli la Vatican pentru evaluarea fenomenelor supranaturale

În acest scop, cercetătoarele au măsurat activitatea electrică a muşchilor faciali cu ajutorul unei electromiograme, care înregistrează activitatea electrică atunci când participanţii la studiu râdeau şi aveau senzaţii plăcute.

Subiecţilor li s-au arătat fotografii ale anumitor persoane, asociate cu diferite stereotipuri: persoane în vârstă (milă), studenţi (mândrie), dependenţi de droguri (dezgust) şi persoane înstărite (invidie).

Aceste fotografii au fost apoi asociate cu situaţii cotidiene, cum ar fi: „Câştigă cinci dolari” (pozitiv); „Eşti stropit de un taxi (negativ)” şi „Mergi la baie” (neutru).

Subiecţii au fost întrebaţi în ce mod aceste situaţii le schimbă starea de spirit, fiindu-le înregistrată mişcarea facială.

Rezultatele au arătat că oamenii se bucurau sincer de nefericirea celor pe care îi invidiau – cum ar fi persoanele înstărite.

„Deoarece oamenilor nu le place să recunoască faptul că resimt invidie sau «Schadenfreude» (bucurie faţă de durerea altora, n.r.), aceasta a fost cea mai bună metodă de a obţine asemenea reacţii, iar în experiment am reuşit să captăm bucuria răutăcioasă la nivel visceral”, a declarat Susan Fiske.

În alt studiu, participanţii au privit aceleaşi fotografii, corelate cu aceleaşi evenimente, fiind rugaţi să evalueze modul în care se simt, pe o scară de la unu la nouă, iar rezultatele au confirmat constatările primului studiu.

Participanţii au încercat aceleaşi sentimente pozitive în legătură cu evenimentele negative prin care treceau persoanele înstărite.

Într-un experiment ulterior, când au fost întrebaţi dacă ar fi dispuşi să facă rău altei persoane, s-a descoperit că subiecţii erau dispuşi să facă rău cuiva care era „ţinta invidiei” acestora.

În cele din urmă, cercetătorii au utilizat diferite scenarii cu privire la un bancher de investiţii, participanţii primind informaţii despre acesta care să le trădeze reacţiile stereotipe.

De exemplu, în anumite situaţii, bancherul era el însuşi, iar în altele consilia clienţii pro bono (suscitând mândrie), îşi folosea primele ca să cumpere droguri (dezgust) şi, într-un final, era şomer, dar îmbrăcat pentru a merge la serviciu (milă).

Încă o dată, descoperirile au corespuns experimentelor anterioare – participanţii la studiu investind situaţiile asociate cu dezgust şi invidie cu mai puţină afecţiune decât scenariile corelate cu mândrie şi milă.

„Experimentul arată că factorii care prezic invidia sunt statutul social şi competiţia, iar, când aceşti factori sunt eliminaţi, invidia dispare. Teoria este în conformitate cu povestea legată de cine pe cine invidiază şi de ce. În mare parte are legătură cu banii, fiindcă ies uşor în evidenţă”, a mai precizat Susan Fiske.

Sursa: Mediafax